Cand imi place marea?

Asta este poza ce trebuia sa apara la postarea precedenta cu acelasi titlu.

Inca o zi.

Ma doare capul! Nu pot nici sa gandesc! Si imi vine sa vomit! Nu am chef sa te vad. Te rog, lasa-ma! Nu ma cauta acum. Ascunde-te si taci. Inchide ochii si fa-te ca nu ma mai auzi. Lasa-ma in ametelile mele si visele mele. Lasati-ma pe norul meu si nu ma mai deranjati. Sunt pe norisorul meu. Trimiteti-mi biletele, dar lasati-ma in pace!

20. 01

A cazut bomba si totul s-a schimbat, s-au inversat rolurile si eu sunt barbat. Eu te iubesc si tu ma iubesti, totu-i perfect, doar soarele-mi intra in ochi si nu te mai pot vedea. Doar te simt si te aud. Te cer si te alung.
De fapt, inca ma intreb, cu ce am gresit zeilor de nu ne lasa sa ne traim destinul. Caci pielea-mi atinsa de tine urla disperata de singuratate, iar buzele mele nu stiu a rosti decat un singur cuvant.
Iar timpului... timpului cu ce i-am gresit? Caci clipele fara tine trec cu viteza, dureroase. Iar cele petrecute alaturi de tine sunt din ce in ce mai putine in mintea mea!
Creierul... Propriul creier, cel mai mare dusman al meu!
Ma doare o masea.

Teama...

Mi-e teama! Mi-e teama de ce va fi. Mi-e teama ca voi uita ce a fost. Ca voi uita sa descopar si redescopar fericirea in lucrurile simple, ca voi uita cum se trece peste momentele grele. Mi-e teama ca va voi uita pe voi. Ca imi voi uita identitatea. Mi-e teama ca voi deveni ca voi si ca ma voi complace in situatie. Mi-e teama ca voi uita fericirea si ca tristetea nu mai imi va fi familiara. Ca voi descoperi durerea si voi spune ,,si ce daca?". Mi-e teama ca imi voi uita temerile. Ca ma voi amesteca printre voi si voi deveni ca voi!

Dupa citit 3 h Emil Cioran

Umplem golurile nedorite, hidoase cu niste cuvinte care nu fac decat sa raneasca. Uneori ucidem chiar absolutul prin ceea ce spunem doar ca sa nu tacem si tot nu ne oprim. Si ajung astfel la ideea ca mai bine nu am avea drept arme cuvintele. Sau, pur si simplu, nu am cunoaste termenul ,,arma" sau ,,razboi" ... ,,moarte", ,,iubire" si ,,Dumnezeu". Eul propriu ar fi mult mai pur! Astfel, mintea omului, subconstientul individului, ar avea parte de mult mai multa liniste si mult mai putina suferinta, necunoastere si ignoranta. Apare astfel o problema etica de a alege intre aparenta si esenta. Eu aleg ESENTA. Prefer putin si de calitate in locul reversului, al cantitatii. Dar ceilalti? Cati dintre ei aleg identitatea in locul etichetei? Cine mai este dispus sa piarda un avantaj in favoarea conservarii eului? Caci, probabil la asta se reduce sensul intregii existente umane: identitate vs. tot. Si mi-e teama ca voi ajunge si eu la fel. Sa transform timpul, o mare necunoscuta, in inamicul meu, cel care isi urla trecerea prin fata ochilor mei si eu sa incep sa alerg dupa el fara rost.
,,Totul se naste din frenetism si se distruge prin plictis" E. M. :x

Prima intrebare- primul raspuns!

Ce este timpul?
Scurgerea tacuta a unor fire de nisip. Ocolul pe care il face luna in jurul soarelui. Primul strigat al noului nascut, primul rid al omului matur. Natura care moare iarna si invie primavara. Vaporul care intra in port, soldatul care se intoarce din razboi.
Ce este timpul?
Privirea unei mame, glasul tatalui, amintirea copilariei care-ti strange inima, o fotografie ingalbenita de vreme, chipuri pe care nu le voi mai vedea vreodata.
Ce este timpul?
E avantul si regretul.
E nadejde si melancolie.

Brake free

Nu poti cere cuiva sa functioneze dupa un anume tipar al tau, caci oamenii, uneori, nu functioneaza nici dupa propriile tipare!

To be continued...

Cand imi place marea?

Imi place toamna, cand, in sfarsit, dupa o vara intreaga e goala. Atunci o poti auzi. Poti auzi valurile si vanturile. Vara, strainii te invadeaza agresiv, iti inunda gandurile. Deci, toamna e ca o revedere cu un vechi prieten.
Imi place iarna. La inceput, cand se aseaza ceata pe mare. Te simti singur pe lume, intr-o lume gri. Cand ninge si malul este alb, inundat de valurile gri. Mi-a placut enorm si cand a inghetat.
Imi place primavara, cand, dupa atata timp de frig, apar in sfarsit sa apara razele. Cald nu e. Dar e incantarea soarelui. E entuziasmul. E fericirea pura scurta, dar binevenita.
Imi place vara, cand ploua. E momentul perfect sa faci o baie in mare, sa te contopesti cu ea.
Marea este amanta perfecta. Este a tuturor, dar numai pentru ea. Noi suntem in trecere, dar ea ESTE. Ea te asteapta rabdatoare.